Toiagul*

Bătrânul meu cel drag îşi umblă cărăruia.
Ieşind în drumul mare, el calcă blând şi dârz cu pasul de opincă.
Şi vârful ei cel drept nu se-ncovoaie de colbul de pe-alături
Când reazem are gândul din urmei rânduieli,
Ţinând în mână, strâns, toiagul poporal.
Copilul meu iubit îşi poartă blând desaga.
Mergând pe-aleea strâmtă, el ţine pasul drept şi gândul impăcat,
Neclătinat de vânt, îl ştie trecător
Când sprijin este taina străvechilor chemări
Primind, ca leac, toiagul din capelă.
Bătrâne drag,
Copil iubit.
Sublime...
Toiag îmi dai să sprijine un ciot.

*toiag=1.băţ, baston; 2.reazem, sprijin; 3.simbol al unei demnităţi sau autorităţi; 4.(pop.)lumânare;

SEMNAT: prieteniisfiosif

Notă: ...Aleksandr Isaievici Soljeniţîn, romancier, laureat al premiului Nobel pentru literatura in 1970
(DETALII: click pe titlul articolului)