La umbră de stihotvoreţ*

La umbră truda-mi odihnesc.
Umbrit, recunoscător mă plec şi-ngenunchez.
Şi-ngenuncheat de fericire
în piept îmi plânge un plâns lipsit de glas, sublim şi cald,
Căci tainic se revarsă, tăcut şi neştiut.
Mă plec.
Nedostoinic sunt de dar dăruitorului.
Cum întâi îngenunchează!
Şi odihneşte atâţi!
Şi-ndeamnă norod la deşteptare!
Ca mulţumită se zbate osebirea
Primind cu gând predania
Şi pravila cu vrerea urmând şi ascultând.
Şi-n simţământ eternul mă înalţă,
nemeritat, cât pot şi eu să duc,
Căci bine ştie, Bunul, cât sunt de mic.

*stihotvoreţ = s.m. (înv. poet), din rus. stichotvorec; stihoavnă, s.f. (cîntare bisericească la sfîrşitul vecerniei) din sl. stichovĭna; stihiră, s.f. (cîntare la slujba de dimineaţă)

SEMNAT: prieteniisfiosif

Nota: Apel la neuitare; Nicolae Steinhardt
(DETALII: click pe titlul articolului)