La ce sa luam aminte mai mult in Postul Mare? Cuviosul Paisie Aghioritul

“- Gheronda, la ce sa luam aminte mai mult in Postul Mare?
- La noblete, la nobletea duhovniceasca.
- Gheronda, Postul Mare nu este mai mult o perioada de pocainta?
- Noblete, noblete, ca sa fiti prinsi in mreaja lui Hristos. Altfel nu-i chip sa sporiti. Daca ati sti ce aduce nobletea, ati vana-o zi si noapte; nici n-ati mai dormi. Daca cercetezi cu de-amanuntul nobletea duhovniceasca, vei vedea ascunsa in ea maretia lui Dumnezeu.
- Gheronda, ce este nobletea mai exact?
- Nobletea duhovniceasca este superioritatea duhovniceasca, este jertfa. Un suflet nobil are pretentii numai de la sine insusi, iar nu de la ceilalti. Se jertfeste pentru ceilalti, fara sa astepte rasplata. Uita tot ce da, dar isi aminteste pana si cel mai mic lucru care i se da. Are marinimie, are smerenie si simplitate, are lipsa de interes, cinste… le are pe toate. Are cea mai mare bucurie si veselie duhovniceasca.
Nobletea duhovniceasca are Harul lui Dumnezeu, este - cum sa spun? - o insusire dumnezeiasca. Acolo unde exista noblete, lucrarea nu se face cu zgomot, nu se face la vedere. De aceea acolo Se odihneste Hristos si acolo este binecuvantarea lui Hristos."

Insemnatatea postului pentru om – Sf. Ignatie Briancianinov

Postul este o randuiala lasata de Dumnezeu. Prima porunca data de Dumnezeu omenirii a fost una privitoare la post. Ea era neaparat trebuincioasa pentru noi in rai, mai inainte de caderea noastra: cu atat mai trebuincioasa este ea dupa cadere. Porunca privitoare la post a fost data in rai si este innoita in Evanghelie(...).
Nevointa postului nu tine doar de trup; nevointa postului este folositoare si trebuincioasa in primul rand pentru minte si pentru inima.
Pe masura ce luam asupra noastra jugul cel bun al postului, duhul nostru dobandeste o mare libertate: el tinde spre taramul duhurilor, care ii este inrudit, incepe sa se intoarca des spre contemplarea lui Dumnezeu, sa se cufunde in aceasta nemasurata si minunata contemplare, sa adasteze in ea. Daca obiectele lumii materiale, cand sunt luminate de razele soarelui material, negresit iau de la acesta stralucire si o raspandesc la randul lor, cum sa nu se lumineze duhul nostru atunci cand el, lepadand prin mijlocirea postului, valul cel grosolan si des al trupului, se infatiseaza nemijlocit Soarelui Dreptatii – lui Dumnezeu? El se lumineaza! Se lumineaza si se preschimba! Apar in el ganduri noi, dumnezeiesti, se descopera inaintea lui taine pe care nu le cunostea mai inainte.

Cuvinte cãtre tineri - Arhim Teofil Paraian

Îmi încep consideratiile prilejuite de aceastã întâlnire, cu un cuvânt pe care-¬l spunea un fotograf de origine germanã din Sibiu, pe nume Fischer. Acest fotograf, când se ducea cineva la el ca sã-¬i facã o fotografie, în loc sã spunã "zâmbiti" sau un cuvânt care sã-¬l îndemne pe cel care stãtea în fata obiectivului, un cuvânt obisnuit, spunea "gânditi frumos!". Bineînteles cã el voia sã spunã "gânditi¬-vã la ceva frumos", pentru ca gândul sã se reflecte pe fata noastrã si sã aparem frumos în fotografie.
Eu cred cã nu poate fi un îndemn mai frumos decât "gânditi frumos!". Ce înseamnã "gânditi frumos!" ? Înseamnã sã nu te gândesti la ceva frumos într-¬o anumitã clipã, ci sã gândesti frumos în orice clipã, sã fii atent la gânduri, sã selectezi gândurile care¬-ti trec prin minte, sã retii gândurile cele bune si, în mãsura în care existã posibilitatea, sã le dai grai si sã le întrupezi în fapte. Temelia vietii spirituale este gândul, de aceea în viata religioasã esentialul este disciplina lãuntricã, disciplina de gând. (...)
De aceea, având în vedere faptul cã prin mintea noastrã trec tot felul de gânduri, si bune si rele, si frumoase si urâte, este important sã fim cu luare¬-aminte la gânduri, sã gândim frumos. De ce? Pentru cã, dacã gândim frumos si numai frumos, atunci trãim frumos si numai frumos, si dacã gândim frumos si trãim frumos, suntem fericiti. Si fericirea e mai aproape de tinerete decât de bãtrânete.
Tinerii, prin structura lor, prin nãzuintele lor, prin felul de a se angaja în anumite actiuni, sunt mai aproape de fericire, sunt mai aproape de realizãri care sã le dea multumire si fericire. Si tinerii mai sunt cumva fericiti, în sensul cã nu au un trecut lung, care sã fie pãtat de gânduri rele, de fapte necuviincioase, de vorbe nelalocul lor, pentru cã tineretea este mai aproape de copilãrie, iar copilãria este într-¬un fel idealul crestinului. Nu în sensul sã rãmânem la copilãrie ca fazã de început, ci în întelesul sã ne mentinem în sfera copilãriei în ceea ce priveste seninãtatea, nerãutatea sau rãutatea fãrã duratã si în ceea ce priveste nevinovãtia, câtã este în copilãrie.(...)

Domnul Hristos, când a spus: "De nu veti fi ca pruncii, nu veti intra în Împãrãtia cerurilor" (Matei XVIII, 3), a avut în vedere copilãria în ceea ce are ea bun. Sfântul Apostol Pavel în Epistola I cãtre Corinteni, în Capitolul XIV, are afirmatia: "La minte fiti bãrbati, fiti copii când e vorba de rãutate". Adicã sã îmbini bãrbãtia cu copilãria, cu copilãria în ceea ce are ea pozitiv. Pentru cã Domnul Hristos nu vrea ca omul sã rãmânã la stadiul de copil, sã fie un om înapoiat. Domnul Hristos vrea sã ne împodobim cu virtutile copilãriei la tinerete si la bãtrânete, în toatã vremea, pentru cã omul în fiecare clipã este un rezumat al propriei sale existente.

Sf. Iosif cel Nou de la Partos

Sfîntul Ioan Maximovici (1896-1966) - episcop de Shanghai, Bruxelles şi San Francisco, mare făcător de minuni*

Iubirea vede ceea ce nu îi este accesibil ochiului indiferent sau duşmănos. Iubind dezinteresat chipul lui Mesia, Zaheu a putut să recunoască imediat în învăţătorul aflat în trecere prin Galileea pe Domnul Hristos, iar Domnul, plin de iubire dumnezeiască şi omenească, a văzut în acest Zaheu, care îl privea din ramurile sicomorului, acele adâncimi sufleteşti pe care nici Zaheu nu şi le cunoscuse până atunci: Domnul a văzut că iubirea arzătoare pentru Sfântul lui Israel, neîntunecată câtuşi de puţin de vreun interes personal, a acestei inimi de trădător, poate să-l renască şi să-l înnoiască. Atunci răsună glasul dumnezeiesc: „Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân”. Şi renaşterea morală, mântuirea, înnoirea au venit la Zaheu şi la toată casa lui.

Predica la Zaheu
Sf. Ioan Maximovici
“Predici si Indrumari Duhovnicesti”
Editura Sophia, Bucuresti, 2006

Psalmul 102

Epifania sau Boboteaza - 6 ianuarie

Fratilor, sa fim ascultatori, evlaviosi si lucratori ai Cuvantului lui Dumnezeu! Sa aratam supunere Tatalui Ceresc, Care din Sfanta Evanghelie a glasuit catre noi despre iubitul Sau Cuvant: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, intru Carele am binevoit, pe Acesta sa-L ascultati". Pe Acesta sa-L ascultam! Pe Acesta sa-L ascultam si bunavoirea Tatalui Ceresc va odihni asupra noastra in vecii vecilor. Amin”.

(Sf. Ignatie Briancianinov, Predici, Editura Sophia, Bucuresti)