Nasterea Domnului nu reprezinta o simpla comemorare a unui eveniment istoric remarcabil care a influentat decisiv istoria intregii omenirii, ci un praznic dumnezeiesc, la care fiecare este chemat sa se intalneasca personal cu Hristos. Intre colindatori, care se intalnesc si petrec umbland impreuna cu Domnul, si gazdele care ii primesc in casa pe acesti frati mai mici ai Mantuitorului, se creeaza o legatura intensa.
Primirea harului este scopul oricarui crestin, dupa cum ne invata Sf. Serafim de Sarov, iar conditia esentiala pentru a ne invrednici de acest dar dumnezeiesc este smerenia: “În inima robului / Domnu-Şi face ieslea Lui / În noaptea Crăciunului.“
„Omul trebuie sa profite de aceasta sansa pe care i-o ofera venirea lui Hristos in trup pe pamant. De aceea, dupa colindat colindatorii fac adesea aceasta urare: <
Una dintre sansele de a regasi adevarata simtire a sarbatorii Nasterii Domnului este sa ne folosim duhovniceste de aceasta dreapta-traditie prin care putem, sprijinindu-ne de inaintasii nostri - tarani neinvatati, dar credinciosi, sau marturisitori cu stiinta de carte -, sa ne adancim in taina cunoasterii lui Dumnezeu. Sa Il primim pe Hristos in inimile noastre ca intr-un salas sarac si darapanat, insetand dupa apa Sa cea vie, si imbogatindu-ne cu harul de sus sa strabatem straini aceasta pustie, infrumusetand-o cu toata darea cea buna si cu nadejdea bunatatilor viitoare ale Domnului, carora sa ne invrednicim a ne face partasi si a le pregusta inca din viata aceasta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu